Welcome to Trovantland!

Trovantland reprezintă un tărâm de basm, nu departe de meleagurile Clujului, pe Dealul Feleacului, unde se află o mulțime de formațiuni neobișnuite, cu un aspect cel puțin interesant, numite trovanți.

Restaurantul și terasa, care servesc nenumărate delicatese, vor satisface gusturile dumneavoastră culinare.

Îți oferim, de asemenea, facilități de relaxare, care se adresează fiecărei nevoi ale clienților, precum plimbari în natură printre renumiții trovanți, petreceri tematice și nu uităm nici de cei mici, punându-le la dispoziție un spațiu de joacă unde în weekend avem personal pentru supravegherea lor.

Legenda locului

Destinație preferată de clujeni sau de turiștii care vizitează locul, Feleacu ascunde în pădurile și văile sale un fenomen pe cât de misterios, pe atât de spectaculos: trovanții.

Pietrele vii împânzesc drumul, așezate la vedere, ca nu cumva sa scape vreunui călător când trece prin zonă.

Formațiunile se gasesc doar în zonă și au stârnit mereu imaginația oamenilor locului și a turiștilor, dar toate părerile au un numitor comun: deși sunt din piatră, trovanții cresc ca și cum ar fi însuflețiți.

Formele neobișnuite pe care trovanții le pot căpata, de la simple apariții sferice, la cele mai complicate înfățișări, i-au impresionat nu numai pe localnici, ci mai ales pe cei care vizitează zona și nu au mai văzut un fenomen atât de deosebit.

Desigur, ca în cazul oricărui lucru învaluit în mister, există o legendă și despre controversații trovanți. Se spune că demult, pe când zona era populată de creaturi fantastice, aici trăia, într-o peșteră, un balaur numit Feleac. Iubit de oameni, de multe ori îl vizitat pentru a-i asculta poveștile, Feleac era totuși mâhnit, deoarece nu avea urmași. Într-o zi, balaurul auzi un sunet ciudat de-afara, iar când a ieșit să vadă ce este, a vazut o căprioară ce avea legați la gât niște clopoței fermecați.

Vrăjit de cântecul acestora, Feleac a dus căprioara în peșteră, dar aceasta l-a rugat să-i dea drumul, iar în schimb îi va îndeplini cea mai arzătoare dorință. Bineînțeles, balaurul și-a spus marele “of” și, imediat, în fundul peșterii au apărut mai multe ouă strălucitoare. Totuși, înainte de a-și vedea de drum, căprioara l-a sfătuit pe Feleac să părăsească locul, deoarece îl păștea o mare primejdie. Ignorând sfatul, acesta s-a lăudat oamenilor cu ce primise, fără să bănuiască faptul că de aici i se va trage pieirea. Cu gândul la comoara din ascunzătoarea lui Feleac, oamenii s-au pornit să-i fure ouale balaurului.

Dându-și seama că nu le poate salva pe toate, Feleac le-a împrăștiat în toată zona și apoi a plecat spre valea unde căprioara i-a spus că se poate ascunde. A fost prins, însă, de oameni și la puțin timp după asta, a murit, mistuit de supărare că nu și-a putut vedea copiii născându-se. De aici, zona a primit numele de Feleac, ouăle au devenit trovanți sau “ouă de Feleac”, iar valea respectivă se cheamă de atunci Valea Căprioarei.